Eliberarea si Libertatea NoastraAcţiunea votării este superioară non-acţiunii sale
Rugaminte
Comentariile la articole sunt binevenite
Inscriere…la articole

Eliberarea Noastră

New Graphic

We respect your email privacy

Subscriber Counter
Polls

Credeti ca este util acest site?

View Results

Loading ... Loading ...

PostHeaderIcon Acţiunea votării este superioară non-acţiunii sale

Motto: “După cum e foamea, e şi votul”

http://bistro-pizza.ro

http://bistro-pizza.ro

În perioada de început a căutărilor mele spirituale am citit Bhagavad Gita, parte a Mahabharata-ei, unde sunt arătate învăţăturile divinităţii Krishna către eroul discipol Arjuna. O învăţătură de bază a acelui studiu spiritual a fost exact ce-l instruia maestrul Krishna pe erou, şi anume “acţiunea este superioară non-acţiunii sale”. Şi asta e indiferent de situaţie.

Viaţa implică acţiune. Avem sute de mii de acţiuni de făcut între momentul naşterii şi al morţii noastre. De fapt acţiuni avem chiar şi înainte de a ne naşte. Luăm decizii chiar şi înainte de a fecunda ovulul, dacă avem în vedere că spermatozoidul decide, conform unui program, să dea din coadă pentru a ajunge la ţintă. Dacă spermatozoidul câştigător s-ar fi uitat în jurul său şi s-ar fi îngrozit de sutele de mii de fraţi inamici ai săi şi ar fi rămas încremenit în non-acţiune, ai mai fi putut tu cititorule să citeşti acum acest text al meu?

Şi deşi viaţa noastră începe cu o mare acţiune de succes, ulterior acestui moment, avem extrem de multe momente ale vieţii când suntem inerţi într-un ocean de non-acţiune. De fapt, nefericirea noastră are la bază acest ocean negru. Când şi când luăm, totuşi, acţiuni, cumva împinşi de mimetism, cum ar fi examenul de bacalaureat, de licenţă, când mergem să câştigăm un job. De fapt, la toate acestea mergem de foame, că ne e foame şi ştim că aşa ne vom putea hrăni, dar nu dintr-o mare stare de forţă şi acţiune.

Şi atunci cum de nu mergem să votăm?! Nu zic să votăm şi bine şi înţelept! Dar măcar să votăm acolo un politician, un partid care considerăm noi că ar fi bine. De ce nu mergem?! Că nu ne ţine de foame, că se crede greşit că nu ne ţine de foame, că aparent nu ne provoacă foame. În realitate votul prost sau lipsa votului provoacă o foame mare. Greva votului duce la o grevă a foamei neconştientizată. Să vedem şi de ce.

Pentru început să facem o paralelă chiar cu actul de a mânca, dar într-un context mai special. Presupunem că locuim într-un bloc cu 10 etaje, cu câte 20 de garsoniere pe etaj. Aşadar, avem o familie, o casă (adică inghesuita garsonieră) şi angajăm pe cineva să ne facă mâncare, tuturor celor 200 de familii. Contractul este o dată la 4 ani reînnoit şi se semnează între asociaţia de proprietari a blocului şi bucătar. Asociaţia semnează contractul doar în acord cu rezultatul votului celor 200 de familii pentru alegerea sau nu unui alt bucătar dintr-o listă de candidaţi care se înscriu în aceasta.

De când locatarii blocului au acest obicei de a mânca ce găteşte bucătarul pentru bloc? Ciudată coincidenţă, exact din data de 20 mai 1990, data alegerilor prezidenţiale câştigate de Ion Iliescu. La fel şi locatarii au dat un vot majoritar şefului de cantină de pe strada blocului nostru, care se ştia public că atunci când nu era în bucătăria cantinei, îşi petrecea timpul pe la bucătăria Internelor, de unde ieşea seara târziu cu mari dureri de pumni, adeseori chiar bandajat. Roşie era culoarea bandajului, vorba ceea partidul era în tot şi în toate. Dar ce mai conta asta, doar era un minunat bucătar, specialitatea sa erau “torturile”…

Și deşi supele, diferitele feluri ce urmau acestora, aperitivele, pizzele le torturau vieţile, ba că erau arse, ba că prea crude, ba prea sărate, piperate, stricate şi multe altele asemenea, totuşi gagiul ăsta a ieşit căştigător şi la următoarea selecţie a bucătarului, peste alţi 4 ani.

Au urmat apoi alte alegeri de bucătari electorali şi de fiecare dată a ieşit cineva care producea mari dezamăgiri. Se lăsa cu chestiuni urâte, diaree interminabilă, dureri cumplite, vărsături pe scări, peste balcoane, peste trecătorii de sub ele, internări de o zi sau chiar săptămâni, concedii medicale de peste 90 de zile, ce mai… cumplit pentru marea majoritate a celor două sute de familii nenorocite de soartă. Practic Dumnezeul mâncării părăsise acest bloc şi le dădea mici demoni pe post de bucătari. În esenţă, suferinţele culinare le scurtaseră eroilor noştri vieţile cu ani buni.

În timp, locatarii ajunseseră să se împartă în numeroase tabere, pro sau contra diferiţilor bucătari candidaţi, să dezbată, să se certe, să se bată, au intrat şi în judecată unii cu alţii pe acest subiect. Treabă serioasă, dacă s-a ajuns la împărţirea bucătarilor în curente de dreapta, de stânga, de centru, conservatori, regalişti, verzi, reformatori, înseamnă că nebunia era maximă. Unii au intrat într-o formă adânc depresivă şi nici nu au mai vrut să audă de alegerea bucătarilor. Au spus că ei indiferent ce făceau, tot aveau parte de un bucătar nesimţit, care fura din alimente, vindea pe sub mână la alte restaurante, iar porţiile celor 200 de familii se micşoraseră constant timp de câteva decenii. Unii chiar făceau foamea, slăbiseră, arătau subnutriţi.

Şi uite aşa, cu ocazia ciclului votării, locatarii au ajuns să nu mai voteze, cea mai mare parte a lor. Cei care mergeau la vot, circa 30% dintre membri familiilor, erau împărţiţi în jurul a câtorva mafioţi bucătari, care se luptau să câştige. Cu siguranţă erau şi candidaţi bucătari serioşi, dăruiţi, cinstiţi, dar pe aceştia locatarii pur şi simplu nu-i votau, nu erau aşa vizibili probabil.

Majoritatea locatarilor au considerat că experienţa le-a dovedit că niciunul nu merită votat, nu merită să se obosească să urce la ultimul etaj, unde să petreacă o jumătate de oră să voteze o dată la 4 ani. Au considerat că nu pot găsi niciun bucătar corect, că nu pot să-şi dea seama pe care să-l aleagă, care minte mai puţin, care spune mai mult adevăr, care e mai profesionist. Locatarii au tras concluzia că toţi bucătarii sunt la fel şi nu are rost să mai voteze sau să depună acest efort. Mai bine în weekendul când se votează pleacă cu familia în parcul de lângă bloc.

*** *** ***

                Să ne revenim!!! Ceva nu e în regulă în expunerea mea, undeva greşesc. Nimeni n-ar sta cu mâinile în sâni dacă ar suferi de foame, dacă l-ar durea burta de foame sau de la mâncarea proastă. Cu siguranţă după o săptămână de mâncat prost, câteva zeci de familii s-ar duce val-vârtej şi ar cere socoteală bucătarului şi dacă nu s-ar corecta, l-ar da afară, eventual în şuturi, după ce l-ar pune să le viziteze şi dezastrul din WC-urile blocului şi apoi ar pune un bucătar serios şi bine verificat, care nu şi-ar mai permite o asemenea batjocură. Cu burta şi cu foamea cetăţenilor nu te joci! Se poate totul, dar până la burtă. Indigestia duce la revolte puternice în bloc.

                Nu mi-aş putea imagina o familie de la etajul 7 care să sufere zilnic de indigestie, timp de 4 ani, iar în ziua votului să declare că nu-i pasă de vot, n-o interesează subiectul, nu contează cine iese bucătarul şef şi ce echipă îşi alege apoi, fiindcă oricum nu vor fi buni niciunii. Nu-mi imaginez că va refuza votarea şi va sta în casă sau va pleca la plimbare în oraş sau chiar mai departe. Părerea mea e că indigestia anunţată pe următorii 4 ani, va face ca fiecare familie din bloc să îşi dorească să dea jos bucătarul care a gestionat prost mandatul şi să aleagă pe cel pe care îl consideră mai bun şi mai credibil.

                Sunt sigur că dacă ar fi să aleagă cel mai puţin prost bucătar, ar face-o cu mare drag. De ce? Păi alegând răul mai mic, s-ar merge probabil de două ori mai puţin la baie datorită indigestiei şi vomei, iar asta e mare lucru. Peste 4 ani, alegând un rău şi mai mic, va merge de 4 ori mai puţin şi tot aşa până când lista de candidaţi va cuprinde doar bucătari buni.

                Nimeni dintre alegători nu va accepta ca el să stea acasă, iar găştile prietene diferiţilor bucătari să-şi facă treaba în lipsa votului său, a opţiunii sale pentru un meniu ales de el, care să nu-i producă veritabilele crampe, care adeseori l-au băgat în spital. Probabil că nimeni dintre carnivorii zilnici nu va fi indiferent sa meargă altul să aleagă un meniu numai vegetarian pentru 4 ani de zile. Acel carnivor pur şi simplu va deveni alt om şi nu va accepta doar zarzavaturi, legume, fructe. Acum fie vorba între noi, regimul vegetarian ar fi un lucru bun şi sănătos. Dar totuşi suntem liberi să ne alegem propriul bine şi rău. Important e să ne-o facem cu mâna noastră. Şi aşa este şi acţiunea de alegere a bucătarului.

                Probabil locatarul care va auzi că timp de 4 ani bucătarul a furat jumătate din alimentele blocului, nu va fi indiferent, deoarece el a făcut foamea în acest timp şi va merge să aleagă un altul. Aş considera că o corupţie culinară ar fi aspru pedepsită de românul de la bloc, care va face diferenţa între meniul făcut din belşug şi cel sărăcăcios din cauza furtului generalizat din cămara blocului.

                Nimeni nu se va găsi să spună că nu contează dacă nu merge la vot. Fiindcă votul pentru bucătar implică chiar şi un stil anume de a face mâncare, care poate să-ţi placă sau nu, să producă sau nu indigestie, implică folosirea anumitor ingrediente, anumitor feluri de mâncare. Dacă vine un bucătar care face doar mâncare cu carne!?! Sincer, ovo-lacto-vegetarienii au încurcat-o. Opţiunea lor pentru o viaţă sănătoasă, aşa cum şi-au dorit ar putea fi reluată abia peste 4 ani de zile, timp în care ei se vor chinui să mestece carnea şi să sugă oasele acelor animale pe care nu şi le doreau omorâte în abatoare.

                Sau se poate întâmpla o situaţie disperată pentru cei care pot intra în sevraj fiindcă noul bucătar refuză să procure ţigări. Am uitat să precizez, locatarii se hrănesc doar cu ceea ce procură departamentul bucătăriei blocului. Cu moda migranţilor, ar putea fi ales un bucătar musulman care să refuze cumpărarea alcoolului. O parte a bărbaţilor vor cunoaşte astfel tainele sevrajului. Sau poate ale lipsei cărnii de porc. Aşa că bănuiesc că fiecare locatar va merge în ziua votului să-şi aleagă bucătarul care îi îndeplineşte fantasmele culinare, fie ele abjecte sau nu.

                    Când timp de 4 ani ai fost nemulţumit de ceea ce ai mâncat, sunt sigur că vei aştepta cu ardoare ziua votului bucătarului preferat. Sau dacă ţi-a plăcut meniul celor 4 ani, vei merge la vot, pentru a reuşi păstrarea celui care-ţi asigură meniul preferat.

                Concluzia e că alegerile parlamentare din România, efectuate o dată la 4 ani, nu sunt alegeri “digestive şi provocatoare de indigestii”, căci altfel românul, cu mic cu mare, se prezenta încă înainte de deschiderea urnelor de vot, pregătit să-şi facă dreptate singur. Asta după ce deja analizase serios viaţa social politică a ţării, timp un mandat politic, şi trăsese concluziile sale independente de diversele partizanate politice ale mass-mediei. Probabil românul nostru ar fi ales politicieni nebăgaţi în seamă de partidele politice, de mass-media, şi aşa ar fi adus la putere o clasă politică nouă şi mult mai puţin coruptă. Însă totul ţine de foamea burţii, de gazele şi crampele rezultate. Pesemne, românii se descurcă încă şi din acest motiv încă nu dau ghes la un vot înţelept, altfel nu ar face atâtea nazuri politice în ziua votării.

                      Îmi doresc ca la următoarele alegeri românii să voteze pentru meniuri mai condimentate, variate, sănătoase, gustoase.

                    Aşadar, acţiunea e întotdeauna superioară non-acţiunii. Daca nu mergi la vot pe un cutare motiv, înseamnă că trebuie să întreprinzi o altă acţiune echivalentă, că altfel lucrurile vor merge înspre mai rău, iar meniul tău va deveni un dezastru, atât cel culinar, cât şi cel politic. Non-acţiunea permite dezvoltarea nestingherită a sistemului mafiot culinar şi politic. Pot fi de acord să nu mergi la votul politic, dar fă o altă acţiune în altă direcţie care să afecteze sistemul corupt. De exemplu, dacă eşti alergic la ouă, fă o deturnare a transportului programat lunea viitoare, păcăleşte-i cumva, pune-le beţe în roate, dar fă ceva!

Comments

comments

2 Responses to “Acţiunea votării este superioară non-acţiunii sale”

  • Dragos says:

    Salut! E prima data cand intru pe acest site. Am facut asta dupa ce am vazut un post pe Facebook. In prima faza am avut impresia ca am gresit link-ul si ca am ajuns pe un site cu retete. Inteleg perfect ca toata lumea trebuie sa traiasca din ceva, dar reclama aceea la pizza printre randurile primului paragraf ii da site-ului un aer total neprofesional. Iar motto-ul cu foamea duce in aceeasi directie. Dupa primele 5 secunde petrecute pe site, am vrut sa ies direct, dar ulterior am zis ca mai bine iti impartasesc experienta mea. Sper sa nu te simti criticat sau atacat. O zi buna!

  • EliberareaMundi says:

    Mersi pentru feedback.
    Chestiunea e ca in fond articolul face o paralela intre votare si hranire.

Leave a Reply

Idei forță
Calendar de Scriitura
octombrie 2019
LMaMiJVSD
« nov.  
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031 
Statistici Google Analytics
generate de GADWP 
Follow Us
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutube
Sharing
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail
Views

Showeblogin Facebook Page

SuperWebTricks Loading...
Likeuri

<iframe src=”http://secure.pinnion.com/pepl/webWidget.php?id=46421&key=MjM5MjBiN2M5NTJhYTc3ZTExNjE0OWY2Nzk4YWUxMjI.&al=1″ width=”330″ height=”490″ style=”border:none;overflow:hidden” frameborder=”0″ scrolling=”no”><a href=”http://secure.pinnion.com/pepl/webWidget.php?id=46421&key=MjM5MjBiN2M5NTJhYTc3ZTExNjE0OWY2Nzk4YWUxMjI.&al=1″>Vreti sa colonizam si alte planete?</a></iframe>